„Nu sunt de acord să-mi spună cineva când trebuie să sărbătoresc”.

Ziua de 14 februarie este recunoscută în Occident ca Ziua Îndrăgostiţilor sau Valentine's Day. Dincolo de legendă, ea redevine în fiecare an fie o ocazie de mărturisire a iubirii, fie una de critică la adresa celor care cer și ascultă apeluri de iubire la comandă.

Scurt istoric

Ziua Sf. Valentin este o sărbătoare centrată în jurul personajului creștin cu numele Valentin. Sunt însă mai multe legende și mai multe personaje cu acest nume. Biserica Catolică are trei personaje-martiri cu acest nume, un preot, un episcop și un misionar în Africa. Ce se știe relativ mai sigur este că sărbătoarea a fost stabilită de Papa Gelasius I, la sfârșitul secolului al V-lea.

Asocierea Zilei Sf. Valentin cu dragostea romantică a fost făcută după aproape o mie de ani, în Evul Mediu. Prima referire la Ziua Sfântului Valentin apare în anul 1382, fiind semnată de Geoffrey Chaucer în poemul său de dragoste „The Parliament of Fowls”, conform lui Philip Florio, profesor la Universitatea „Saint Joseph” din Philadelphia. Ziua de Valentine apare menţionată și de Shakespeare sau John Donne.

Asocierea cu consumerismul a fost realizată în secolul al XIX-lea, începând cu felicitări, apoi cu produse de ciocolată. În SUA, s-a dezvoltat foarte mult – se consideră că peste un miliard de mesaje se transmit cu această ocazie și aproximativ 200 de milioane de felicitări tipărite. Este și ocazia în care la mare căutare și în orice format sunt florile, dulciurile, mesajele de dragoste, inimioarele. Posturile de radio transmit muzică romantică, televiziunile filme de dragoste.

O sărbătoare criticată

În alte zone ale lumii sărbătoarea este criticată sau chiar interzisă. Se știe că în anumite state islamice, cum ar fi Iran sau Arabia Saudită, sărbătoarea este percepută ca una creștină. Ca atare, Sf. Valentin este de mai mulţi ani un personaj nedorit de autorităţi. Cei care sărbătoresc sau comercializează produse de sezon sunt deferiţi justiţiei. În 2011, în Malaysia, oficialii islamici i-au avertizat pe credincioșii musulmani împotriva celebării unei zile sinonime cu activităţi în care sunt promovate „viciile” și „activităţile imorale”. În ţară vor fi organizate acţiuni în cadrul campaniei „Atenţie la capcana de Valentine’s Day”, prin care sărbătoarea e evidenţiată ca un ritual al unei religii diferite de islam.

Situaţia se regăsește și în alte zone creștine, dar de confesiune diferită. În regiunea rusă Belgorod, guvernul a anunţat că se opune oricărei forme de manifestare festivă pentru 14 februarie. Motivul central este acela al importului unei sărbători catolice într-o regiune ortodoxă. „Suntem contra implantării sărbătorilor catolice în regiunea noastră. Cei care vor dori să sărbătorească Sfântul Valentin în intimitate o vor putea face”, a declarat pentru AFP Nikolai Bezlutski, membru în administraţia regiunii Belgorod, unde 97% din populaţia locală este ortodoxă.

Și în România voci ortodoxe s-au ridicat împotriva sărbătorii, invocând între motive faptul că personajul sărbătorit este prea puţin cunoscut, că în calendarul ortodox sunt mai mulţi Valentini sau că din 1969 Sf. Valentin nu mai apare nici în calendarele catolice.

În România laică +/-

În România, sărbătoarea s-a instalat după Revoluţie, fiind importată din Occident. Adepţii ei consideră că oricând e bine-venită o zi în care să sărbătorești dragostea, să o mărturisești și să devină contagioasă. „Orice sărbătoare este bine-venită. Atâta vreme cât este o ocazie de a comunica lucruri frumoase, este foarte bună. Nu este o problemă să te bucuri de mai multe ori. Poţi sărbători şi Valentine’s Day şi Dragobetele. Cred că ar trebui să le sărbătorim pe amândouă”, a declarat, pentru Ziua de Vest, Ada Hausvater, directorul Teatrului Naţional Timişoara.

Cei ce critică evenimentul consideră că au de-a face cu o sărbătoare forţată, un impuls de marketing, un produs de mâna a doua, importat în stilul cunoscut al spiritului de turmă. Bogdan Naumovici, citat de Adevărul, spune că Valentine’s Day nu îl deranjează, ba chiar îi place. Dar recunoaște că sărbătoarea, „ca și Halloweenul care este de import – ca și Crăciunul, chiar – a intrat de mult în vizorul marketingului”. Iar Toni Grecu propune, în stilul său umorist, ca pentru România aflată în criză „să se instituie în fiecare zi un sfânt ca Valentin”. La nivel personal, recunoaște însă că nu îl prinde spiritul zilei: „Este o sărbătoare pentru băieţii și fetele de club.”

Se critică, de asemenea, kitsch-ul și romantismul colectiv, la comandă, mondializarea sentimentelor. „Mie îmi displac aceste lucruri gregare. Nu sunt adepta romantismului colectiv”, mărturisește, pentru Ziua de Vest, Sorina Jecza, directorul Fundaţiei Triade. „Dragostea se consumă în doi, nu în gloată. Nu cred în valoarea Zilei Îndrăgostiţilor celebrate în comun. Cred acest lucru şi despre sărbătoarea de import, şi despre cele româneşti. Eu pot să-mi fac o zi a îndrăgostiţilor în fiecare zi şi nu sunt de acord să-mi spună cineva când trebuie să sărbătoresc.”

Dan Chișu consideră că de la Hollywood importăm mai mult decât filmele, adoptăm valorile și stilul de viaţă. „Hollywoodul face un PR fantastic și vinde pe întreaga planetă valorile societăţii de consum americane, de la Coca Cola la McDonald’s, de la Halloween la Valentine’s Day.” Pe aceeași idee a importului nediscriminat, Liviu Mihaiu crede că sărbătoarea este „o invenţie care poluează valorile noastre creștine și transformă iubirea în sales strategy„. Mihaiu mai crede că sărbătoarea ne e băgată pe gât de „televizorul hipnotic”, iar românii o înghit „din snobism și lipsă de valori naţionale”.

Articol preluat cu permisiune de la Semnele Timpului. Intră aici pentru textul original: https://semneletimpului.ro/social/ziua-indragostitilor-o-sarbatoare-la-comanda.html